S-a născut la 8 februarie 1932, la Mărășești. Tatăl, Gabriel Petruț, era impiegat CFR, iar mama, Ecaterina Petruț, o modestă funcționară. Pasiunea pentru teatru și-a descoperit-o activând pe lângă trupa teatrului din Focșani. Acolo este remarcat de Ion Lascăr care îl aduce la Teatrul Național din Iași, în 1948. În Iași, Emanoil Petruț urmează cursurile Facultății de Teatru din capitala moldovei, dar în anul următor se transferă la IATC București, activând pe scena de la Constantin Nottara. Din 1957 va face parte din colectivul de actori al Teatrului Național, unde va rămâne până la sfârșitul vieții.

Cariera lui actoricească îl va aduce sub bagheta unor mari regizori: Dinu Cocea, Gheorghe Vitanidis, Andrei Blaier, Mircea Drăgan, jucând în zeci de filme. Totuși formarea sa pe scena teatrului l-a îndreptat cu predilecție spre teme istorice, memorabil rămânând rolul pandurului Tudor (Vladimirescu), în filmul omonim al lui Lucian Bratu din 1962.

A plecat dintre noi la 8 august 1983, la scurt timp după decesul soției sale, Catinca Ralea Petruț, fiind înmormântat în București, la cimitirul Bellu. În memoria sa, primăria orașului Mărășești i-a dat numele său Casei de Cultură a orașului.