二次大戰後期的1944年春天，駐防於烏克蘭邊境的羅馬尼亞小部隊迎接了德軍高級將領的來訪，雙方期待的是對方能夠為他們帶來豐盛的一餐。

In the Ukrainian steppe, toward the end of World War II, the German and Romanian troops are retreating in the face of the unstoppable Red Army. A Romanian military unit has set up its headquarters in a deserted school. A visit of high-ranking Wehrmacht officers is suddenly announced. Hope is awakened: will they receive new orders? But disappointment comes quickly.

Juste à la fin de la période pendant laquelle la Roumanie et l'Allemagne étaient alliées pendant la Seconde Guerre mondiale, des officiers roumains et allemands se sont assis pour déjeuner.

Final da Segunda Guerra Mundial. Estepes ucranianas. As tropas alemãs e romenas batem em retirada com o avanço do imparável exército vermelho. Uma unidade militar romena monta o seu quartel-general numa escola abandonada. Os soldados sentam-se em frente a mapas agora inúteis, aguardando o desastre. Subitamente, é anunciada a chegada de oficiais alemães. Renova-se a esperança: irão receber novas ordens? Haverá contra-ataque? O caos da retirada irá ter fim? Mas cedo virá o desapontamento.

Stepa ucraineană, spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Trupele germane și române se retrag din fața unei Armate Roșii de neoprit. O unitate militară a românilor își stabilește cartierul general într-o școală părăsită. În fața hărților inutilizabile, ofițerii români așteaptă dezastrul. O vizită a unor ofițeri germani de rang înalt este anunțată. Reapare speranța: vor primi noi ordine? Vor contra-ataca? Dar ofițerii germani nu au de gând decât să petreacă... Unul dintre ei încearcă să-și impresioneze gazdele: scoate la iveală un timbru, celebrul cap de zimbru din România, spunând că este cel mai valoros din lume...