The Army nurses on Bataan need help badly, but when it arrives, it sure isn't what they expected. A motley crew, including a Southern belle, a waitress, and a stripper, show up. Many conflicts arise among these women who are thrown together in what is a desperate and ultimately hopeless situation.

Un grup de asistente din armata americană părăsește San Francisco pentru a-și face serviciul în Hawaii în decembrie 1941. Atacul de la Pearl Harbor le schimbă destinația și viața. Trimise la Bataan, Filipine, asistentele sunt conduse de Lt. Janet Davidson. Deși se așteptau la o perioadă ușoară în Honolulu, ele devin rapid veterane obosite de luptă care se confruntă cu bombardamentele zilnice ale japonezilor, copleșite de numărul de răniți și de proviziile în scădere. Unele dintre unitățile lui „Davey” au de-a face și cu încurcături romantice cu bărbați pe care i-au întâlnit la bordul navelor. Când Bataan cade, forțele americane fug pe insula din larg, Corregidor, unde găsesc asaltul japonez la fel de intens.

Writer and filmmaker Assia Djebar explores Algerian history, the psychological impact of war, and post-colonial female identity in this 1979 classic of film literature. Named for (and taking its structure from) a traditional song with five distinct movements, the film combines documentary-style observation with loose narrative form to tell the story of Lila, an Algerian expatriate returning to her country 15 years after independence has been won. In comparing her life with the lives and experiences of rural Algeriennes, Lila is able to put her childhood demons to rest and discover a new history -- one written in the ongoing strength of generations of women. Like much of Djebar's writing, the film has a strong subtext dealing with resistance to patriarchy and women's desire to appropriate the means of power and expression -- one of which, of course, is the filmmaker's camera.